Copilarie - Amintiri

Dimineata.Soarele isi asterne razele pe chipul meu,in timp ce aerul proaspat imi inunda plamanii.E o zi.O noua zi a existentei mele.Ma ridic din pat si-mi simt trupul greoi.Imi aprind vesnica tigara si privesc cum fumul efemer, nemarginit,aproape transparent,se evapora in neant.Simt ca plutesc,ma inunda o goliciune nedefinita.Bratele si picioarele atat de subtiri imi sunt ca doua fire de iarba in bataia vantului tomnatic.Privesc spre fereastra…Toate s-au schimbat.Privesc spre parculetul de copii,unde,odata ma jucam si eu,nu stiam de cruda realitate de care m-am izbit azi.Eram copil.Mi-e dor sa fiu copil…mi-e dor de baloanele de sapun purtate de vant,mi-e dor de vata de zahar,mi-e dor de aceea lume perfecta pe care mi-o creasem.
   Visarea se opreste in momentul in care tigara se termina.Anevoios,ma imbrac.Imi iau pe mine niste haine simple,banale si aceeasi pereche de shoesi pe care obisnuiesc sa-I port.
Daca starea de plutire m-a parasit,anxietatea pune  stapanire pe mine.Ies din casa,trantind usa.Nu-mi sta in obicei sa fac asta.Dau piept in piept cu realitatea…o realitate cruda,care nu iarta pe nimeni,nici macar pe mine.Privesc in jur.Copacii sunt dezbracati,strazile gri,mizerabile,oameni grabiti,nepasatori.Pornesc pe straduta,unde odata obisnuiam sa ma plimb alaturi de cei care si-au facut un loc in inima mea,iar acu l-au abandonat.Adierea vantului imi mangaie usor obrazul palid ca de opal.Sunt singur,dar refuz sa accept acest lucru.Drept urmare,timpul tace si trece,lasand cicatrici.Si ma plimb,ma plimb pana cand amurgul violet isi face intrarea in scena,punand stapanire pe aceasta mare a lumii…
    Ajuns acasa,ma adun in camera mea,micul meu spatiu sacru pe care nimeni nu il poate profana.Aici,trag concluzia zilei de azi,care tocmai a murit.Poate ca,pentru multi ar considera-o o zi banala,lipista de importanta,o zi din viata cotidiana,unde nu se intampla nimic exceptional.Insa,pentru mine azi a fost o zi de neuitat, ziua in care aminitirile au pus stapanire pe mine,mi-au inundat mintea si porii imaginatiei.Ziua in care amintire refulate in timp s-au revoltat,iesind in evidenta.